Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, una dintre cele mai iubite sfinte românce, a trăit în secolul al XVII-lea și și-a petrecut o mare parte din viață în pustnicie, în Munții Neamțului, în apropierea Mănăstirii Sihla.
După trecerea sa la Domnul, trupul Sfintei Teodora a rămas o vreme în peștera în care se nevoise. Tradiția bisericească amintește că trupul ei a fost găsit neputrezit și a devenit obiect de mare cinstire pentru credincioși.
Cum au ajuns moaștele de la Sihla la Kiev?
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, moaștele Sfintei Teodora au ajuns în posesia familiei Sturza, fiind așezate într-o raclă și duse la Miclăușeni, în județul Iași.
Ulterior, în jurul anului 1856, moaștele au fost duse la Lavra Pecerska din Kiev, unul dintre cele mai importante centre monahale ortodoxe din această parte a Europei.
Acolo, Sfânta Teodora este cunoscută și sub numele de „Teodora din Carpați”.
Unde sunt moaștele astăzi?
Potrivit informațiilor cunoscute în Biserica Ortodoxă Română, moaștele Sfintei Teodora se află în continuare la Lavra Peșterilor din Kiev (Lavra Pecerska), în Ucraina.
De-a lungul anilor au existat dorințe și demersuri pentru identificarea și readucerea lor în România. Subiectul a fost reluat inclusiv la nivel oficial în relațiile dintre România și Ucraina.
Pentru credincioșii români, revenirea moaștelor ar avea o însemnătate deosebită, deoarece Sfânta Teodora s-a născut, a trăit și s-a sfințit pe pământul Moldovei, iar peștera de la Sihla continuă să fie unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj legate de viața ei.
Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla este prăznuită în fiecare an la 7 august.
Până la o eventuală revenire a sfintelor sale moaște în România, credincioșii o cinstesc și se roagă Sfintei Teodora în special la Mănăstirea Sihla și la peștera în care aceasta s-a nevoit, locuri care păstrează vie amintirea uneia dintre cele mai mari pustnice ale Ortodoxiei românești.
